Bijuterii antice descoperite si adapositite de catre Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta

Obiectele de podoabă descoperite în necropolele din cetăţile greceşti Histria, Tomis, Callatis sau din cetăţile romane de pe limes-ul dunărean şi din centrele din  interiorul teritoriului, sunt numeroase şi lucrate din materiale diverse: ceramică, sidef, os, bronz, fier, argint, aur. Multe dintre acestea se află în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României; altele în colecţia „Maria şi dr.G.Severeanu” a Muzeului de Istorie a Municipiului Bucureşti, sau în diverse colecţii particulare (descoperiri mai vechi).

 

             S-au selectat dintre podoabele aflate în colecţia Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa un număr de 488 piese din aur pe care le prezentăm astfel: colecţia „Vasile Canarache” – 4 piese; podoabe din inventarul sarcofagului descoperit în staţiunea „Olimp”- Mangalia – 9 piese; podoabele descoperite într-un mormânt tomitan de sec. II p.Chr. – 95 piese. Următoarele bijuterii, deşi provin în majoritate tot din complexe închise (respectiv inventare funerare), le-am prezentat pe categorii, respectiv: cercei – 220 piese; inele – 37 piese; coliere, lănţişoare, mărgele – 31 piese; medalioane – 25 piese; 2 cruciuliţe; 2 philacterii; 2 ace de păr; 1 coroniţă; 28 frunze şi aplice şi 32 foi care se puneau pe gura defuncţilor. 

 

             Toate acestea ne relevă nu doar o prosperitate generală, cât, mai ales, existenţa unei producţii variate, de un real nivel artistic, chiar dacă, adesea, de o valoare intrisecă relativ limitată atât în privinţa dimensiunilor unor piese, cât şi în ceea ce priveşte titlul metalului.

 

             O altă constatare ce se impune prin descoperirle de obiecte de podoabă din aur este că în atelierele pontice s-au cunoscut aproape toate tehnicile de prelucrare a metalului: laminare, ciocănire, cizelare. Granulaţie, filigran, sudură; singura care lipseşte (sau pe care nu am descoperit-o încă) este emailul.

 

             Cele mai răspândite bijuterii sunt cele de uz curent: cercei, inele, lănţişoare – cu sau fără pandantiv -, brăţări, ace de păr.

 

             Cerceii au, cel mai adesea, forma unei verigi, simplă sau în torsadă, care, în epoca elenistică se termină cu un cap de leu, lucrată mai mult sau mai puţin bogat; capul de leu este înlocuit uneori printr-unul de antilopă, licorn sau berbec.

 

             Merită o atenţie deosebită o pereche de cercei cu pandantiv descoperită în zona callatiană (colecţia „Vasile Canarache”). Cerceii sunt alcătuiţi, fiecare, dintr-un mic disc concav în formă de rozetă cu granulaţie foarte fină prins, printr-o verigă, de un pandantiv cu o bază ovală pe care este aşezat un berbec.

 

             Împreună cu perechea de cercei a fost găsit şi un inel având – lucru rar pentru această epocă – discul decorat cu un relief figurat reprezentând capul unei Menade, încoronată cu o panglică şi ciorchini de struguri.

 

             Aceluiaşi tezaur îi este atribuit un minunat medalion de tip thesalian care, prin calităţile sale artistice excepţionale, prin dimensiunile sale (diametru 83 mm, înălţime 25 mm, greutate 78,215 gr) şi prin deosebita stare de conservare, provoacă o profundă admiraţie. Pe medalion este reprezentat, într-un relief înalt, bustul Afroditei cu coroană de lauri, drapată, cu sânul stâng dezvelit şi cu extremităţile taenia-ei care-i prindea părul căzându-i pe umeri. Medalionul este înconjurat de o reţea de lănţişoare pe care sunt fixate, din loc în loc (în punctele de întâlnire) flori micuţe. Atribuirea acestui medalion unui centru thesalian s-a făcut pe baza studierii celor 12 exemplare cunoscute până acum în lume şi aflate în muzee din America sau Europa.

 

             Brăţările aparţinând epocii elenistice, descoperite în cetăţile pontice, sunt simple având extremităţile decorate cu capete de lei. Acelaşi decor – cap de leu – este utilizat şi la închizătorile de lănţişoare, care au forme variate.

 

             Relativa sărăcie de aur din epoca elenistică este dovedită nu numai de proporţiile, adesea modeste, şi greutăţile reduse ale bijuteriilor, dar şi prin existenţa unor pseudo-bijuterii, frecvente în necropolele din Callatis, după cum ne-o relevă inventarul funerar al unui mormânt de fetiţă: coroană din ceramică aurită cu flori mici pictate imitând strălucitoarele coroane elenistice; perlele din ceramică aurită imitând grelele perle din aur masiv; aplice mici, tot din ceramică aurită, fidele tematicii funerare a orfevreriei elenistice: Sirene, Nike, Eroşi, Menade, dansatoare, luptători, porumbei, ciorchini de struguri. 

În epoca romană Tomis devine un centru important de producţie după cum o dovedeşte, între altele, mobilierul funerar, relativ bogat şi variat, din necropolele sale de epocă romană şi romană târzie.

În perioada romană găsim de regulă aceleaşi tipuri de bijuterii, aceleaşi forme şi chiar aceleaşi motive figurate dar, trăsătura caracteristică a epocii – impusă de modă – constă în afişarea unui lux ostentativ în absenţa fanteziei creatoare; se constată astfel faptul căm accentul este pus pe efectele facile ale monturilor de pietre colorate – preţioase sau semipreţioase, paste de sticlă cu forme diferite: plate sau bombate, rotunde, ovale sau pătrate, lustruite sau cu decor gravat (intalii) sau chiar în relief (camee). 

Intaliile şi cameele constituie partea cea mai bogată şi cea mai variată a orfevreriei romane. Acestea sunt şlefuite fie din piatră de culoare uniformă (ametist, cornalină, rubine, granate), fie din sardonix, piatră ale cărei straturi de diverse culori au permis realizarea unui decor rafinat. În orice caz cameele au fost larg utilizate pentru broşe, pandantive, inele şi cercei.

 

             Menţionăm, pentru calităţile sale artistice de excepţie, un pandantiv din aur cu camee descoperit la Constanţa în anul 1962. Într-o ramă din aur, cu verigă la partea superioară, înconjurată de un ornament imitând funia răsucită, este fixată o camee ovală din sardonix în două straturi decorată cu un profil de femeie tânără având coafura elegantă a Iuliei Domna. 

 

             O altă camee cu un portret feminin este prinsă de discul unui cercel din aur format dintr-o verigă subţire înnodată, descoperit într-un mormânt tomitan.

 

             Printre obiectele de podoabă de epocă imperială răspândite nu doar în centrele de tradiţie greacă de pe litoralul pontic (Histria, Tomis, Callatis), dar şi în oraşele romane din Scythia Minor, menţionăm câteva descoperiri făcute în necropola romană a cetăţii Capidava, pe limes-ul dunărean: un inel din aur cu camee lucrată din sardonix în două culori, pe care era reprezentat, în relief, bustul unui personaj masculin într-o poziţie hilară; trăsăturile chipului, coafura, haina prinsă pe umăr, totul sugerează un personaj satiric. Cea de a doua piesă, provenind din acelaşi mormânt, este un medalion cu camee din agată cornalină decorată cu bustul unei femei prezentat din profil spre stânga. Coafura, cu cărare şi părul scurt, aminteşte de Iulia Mammaea. Hitonul este drapat elegant în jurul gâtului. Piatra, de formă conică, este înconjurată de o foiţă de aur având la partea superioară veriga de prindere. Este o lucrare excelent realizată din punct de vedere artistic şi bine conservată. Împreună cu cele două piese a fost descoperită şi o pereche de cercei din aur, de formă circulară, ajuraţi, având în centru câte o piatră verde.

 

             Dintre podoabele descoperite pe teritoriul Dobrogei romane sunt de menţionat: inele duble pentru două degete, cercei cu pandantiv (ciorchini de struguri, delfini, în formă de frunze de aur, pietre montate în formă de inimă, de frunză de iederă sau în formă de picătură); apoi, brăţări în torsadă, sau în formă de manşetă, ace de păr şi, mai rar, coliere. Colierele sunt constituite, după tradiţia elenistică, din lănţişoare cu multiple pandantive, de forme foarte variate: medalioane figurate, amore mici, cantharoi etc.

 

             O altă categorie de podoabe care s-a descoperit în morminte o constituie coroanele şi diademele. Coroanele sunt formate din frunzuliţe de aur foarte mici, cu contur mai mult sau mai puţin complicat (frunze de stejar, de salcie, de plop). Diademele sunt foarte rare şi rămân fidele formelor foarte simple a diademei-panglică din epoca elenistică. Astfel de piese, datând din epoca romană, s-au găsit găsit până acum în morminte din Callatis (Mangalia) – cum este, de exemplu, o coroană simplă, formată dintr-o panglică pe care sunt montate cinci frunzuliţe verticale, cu nervuri imprimate schematic.

O descoperire făcută în anul 1970 în zoan staţiunii Olimp de lângă anticul Callatis, a adus la lumină un sarcofag din marmură cu un bogat inventar funerar în care apăreau şi bijuterii. Coroana, din aur, are aceeaşi formă de panglică dar este montată pe un suport de lemn. În centrul acesteia este fixată o piatră mare din pastă de sticlă de culoare albastră, imitând safirul; două pietre mai mici, de culoare roşie (astăzi una este pierdută) erau montate de-o parte şi de alta a falsului safir şi, alternând cu pietrele, pe panglica coroanei erau montate frunzuliţe de stejar din aur, conform tipului curent care se purta în Dobrogea în acea perioadă. Setul de podoabe este completat de două inele – unul micuţ, ornat cu un topaz, cel de al doilea, mai mare, avânf montată o gemă din rubin pe care este gravat bustul zeiţei Diana, precum şi de trei coliere, foarte fine, formate din verigi de aur alternând fie cu mărgele de sticlă de formă cilindrică, fie cu scoici minuscule. Între podoabe se înscrie şi o oglindă din bronz cu capacul aurit cu un decor foarte bogat. Întregul inventar al sarcofagului a fost datat în sec. II p.Chr.

În sfârşit, dar nu în cele din urmă, tot din secolul al II-lea p.Chr. datează inventarul mormântului unei tinere descoperit la Constanţa. Acesta este compus din 12 vase de sticlă, un platou mare din bronz, un opaiţ cu suport înalt, tot din bronz, alt opaiţ din ceramică, decoraţiile din os de la o cutie şi, cele mai impresionate, podoabele din aur realizate în tehnica elenistică. Tânăra a fost înmormântată cu o coroană compusă dintr-un medalion central de formă dublu trapezoidală având în centru un granat de care erau prinse, de o parte şi de alta, câte patru aplice de aur având în montură câte un granat, totul într-un ansamblu de frunze de aur prinse de jur împrejur. La gât avea un colan făcut dintr-o foaie de aur, având ca terminaţii capete de lei; la încheietura mâinilor se afla câte o brîţară lată, având în montură trei pietre albastre. O pereche de cercei cu pandantiv îi împodobea urechile, iar pe degete purta şapte inele: unul sub forma unui şarpe, patru inele cu piatră pe care se remarcă şi gravurile unor divinităţi şi două sub forma de planta pedis. Se adaugă acestor podoabe: un colier format din mărgele tubulare; o amforetă din aur; o fibulă circulară cu o piatră verde în centru şi mai multe aplice – cu piatră sau cu decor realizat în tehnica au repoussé.

 

             Pentru perioada romană târzie şi romano-bizantină se adaugă podoabelor cruciuliţele şi philacteriile.