16.12.2015

Autor: арх. Анна Енчева

Patrimoniul arhitectural al Dobgorei de sud Partea 3a - Despre așezările și clădirile



Factorii care au determinat apariția așezărilor:
- marea, râul și câmpia
- vânturile și lipsa apei
- direcțiile și drumurile
- pacea și războaiele
De la est și de la nord – apă. Apa este o avere, dar și calamitate devastatoare. Este o ușă larg deschisă, dar și o barieră. Este o frontieră, dar și legătură între maluri și popoare.
Între marea și râul – un pământ fertil de câmpie. Este leagănul vieții umane. Este și brazdă de semănat, și gardian de comori și secrete. Este și un temei de construcții, și o necropolă.
Sus este oceanul cerii. Acolo sunt zeii, care decid soarta oamenilor.
În cer este zeul suprem – soarele.


Dunăre (Sursă: BGNES)
 
Dobrogea 
Marea Neagră 

Aici abundența de apă din marea și fluviul se combină cu lipsa apei în câmpia, iar căldura verii – cu vântul de gheață.
Așezările au luat ființă în locuri în care a existat apă, sau pământ de arat, sau pășune pentru cai și vitele, sau condiții care oferă protecție împotriva invaziilor. Arheologii consideră că în Durankulak există rămășițe de la cea mai veche civilizație omenească – înainte de opt milenii. De atunci viața pe acest pământ nu s-a oprit. Prin Dobrogea întreagă sunt împrăștiate urme din toate etapele ale dezvoltării comunităților umane.
În Nord este frigul înțepător, în Sud este căldură dătătoare de viață. Păsările au conturat o rută în cer, iar oamenii – pe pământ. Grecii au venit din Sud și au creat orașele – colonii de-a lungul litoralului. Istros, Tomi, Kalatis, Dionisopol, Bizone, au fost centre mari comerciale și culturale, legate între ele prin drum rutier.
Romanii au venit din Sud pe acest drum și l-a numit Via Pontica (Drumul de-a lungul litoralului Mării Negre) - pe acest drum ne deplasăm și azi. Au construit fortărețe pe malul drept al fluviului Dunăre și au construit Via Istrum (drumul de-a lungul Dunării) – prin Sexaginta Prista, Transmariska și Dorostrorum. Au conectat Dorostorum, Marcianopole, Sexaginta Prista și Tropeum Traiani – cu Dionisopol. De la Dianisopol începea drumul spre vest – către Sexaginta Prista.


Câmpia a devenit o intersecție.

Mai târziu, în jurul fortărețelor romane, precum și în jurul stațiilor rutiere au apărut așezări, care s-au transformat în orașe. În incinta câmpiei romanii au văzut cu precădere sate cu denumiri trace sau celtice. După un secol satele (vicusurile) au purtat denumiri latine. Romanii au construit un singur oraș nou departe de marea și fluviul – Tropeum Traiani (între Dorostorum și Tomi).
Când Imperiul Roman s-a despărțit în doi, centrul provinciei Scitia Mică a devenit orașul Tomi. Orașul a avut o locație strategică, cu portul cel mai mare și cea mai numeroasă populație. În documentele de atunci se menționează denumiri ale unor așezări, majoritatea dintre care sunt cunoscute din informații anterioare. Dar, din cauza pericolului constant de invazii barbare de la frontiera de nord a imperiului, construcția s-a concentrat asupra fortărețelor – de-a lungul Dunării, și în sudul Dunării, în câmpia. Rămășițe de la utilaje de apărare au fost descoperite în multe locuri din Dobrogea.
Cronicile relatează: “ Și acest rege a populat multe sate și orașe .... acest țar (Asparuh) a înființat orașe mari – pe Dunăre orașul Drastar .. tot el a înființat și orașul Pliska … Acest rege a populat întregul pământ lui Karvun .. . “
Cu venirea sa în fosta provincie bizantină, slavii și străbulgarii au schimbat harta. De exemplu: fortăreață de pe lângă Dionisopol a încetat existența sa, dar în locul ei a luat ființă Karvuna. Au existat așezări de mărimi deferite, există și dovezi pentru comerțul intensiv între acestea. Prin porturile maritime au făcut comerț și cu alte țări. După adoptarea Creștinismului s-au multiplicat și mănăstirile – nu doar în cadrul așezărilor, ci și în afara acestora (mănăstirile în rocă sunt o temă diferită).
La începutul secolului XI, suveranul nou (veche) al pământului bulgar de Nord-est – Imperiul Bizantin, nu s-a îngrijit de siguranța acestuia. Pecenegii au beneficiat de această ocazie și în urma invaziilor acestora au rezultat devastări, victime, migrarea populației bulgare în sud, spre muntele Stara planina. A intervenit și natura – calamități dezastroase care au adus foame. Viața a continuat doar în orașele lângă Dunăre și mare, iar câmpia s-a transformat într-un ”deșert”.
La sfârșitul existenței Celui de al doilea stat bulgar, județul Karvun a avut ca centru mai întâi Karvuna (Balchik), după care Kaliakra. A fost un factor important în relațiile interne și internaționale la sfârșitul secolului XIV și arena unor evenimente cruciale.
După invazia otomanilor, harta a fost reproiectată din nou, iar așezările – redenumite. Nu se știe când exact, dar în “deșertul pustiu”, pe câmpia a apărut un oraș nou. Evlia Celebi, în secolul XVII (în jurul anului 1650), a scris despre Hadjioglu Pazardjik următoarele: ... “ Autocratul Isa Celebi, fiul lui Baiazid han Fulgerul, a cucerit acest oraș de la Regele Dobrogei și a egalizat fortificațiile sale cu sol” ... “Întrucât orașul a fost în condiție înfloritoare datorita comandantului curajos […] Hadjioglu, orașul a fost numit pe numele său – Hadjioglu“ ... “Este un oraș bogat, plin de viață și decorat frumos … situat într-un câmp pitoresc cu multe livezi … Există 150 de case acoperite cu țigle și trestie, cu vițe de vie și grădini, cu familii mari. Există 20 de magazine mici și 3 pasaje cu magazine amenajate cu porți de fier,construite din piatra ca fortărețe, un teke, două hanuri, capelă cu două mihraburi și o moschee lui Ahmed pașa (din 1573) acoperită cu plumb. Mai există încă o moschee în oraș lângă pod – moschee lui Mehmed aga. Întrucât aerul și apa din acest oraș sunt foarte plăcute, se regăsesc multe cereale, vițe de vie și grădini.”
Iar oamenii au continuat să meargă pe drumurile vechi. Când apărea un pericol de la est – drumul salvării a fost drumul în sud. Dacă pericolul venea din sud – drumul salvării a fost în nord.
„După războiul Ruso-Turc /anii 1828-1829/, 800 de familii, conduși de preotul Mihail Stefanov, plec împreuna cu armata rusă în retragerea sa. Drumul este lung și greu. Mulți oameni pieresc. O parte din ei rămân în Bulgaria de nord, unde înființează satul lor Glavan /satul actual Glavan, județul Silistra/. 167 de familii ajung la Basarabia, unde înființează satul lor Glavan. ”Glavanii” din Basarabia au păstrat până azi limba și obiceiurile lor. Unele familii s-au întors din Basarabia în Bulgaria. Întrucât au plecat la drum după ce au strâns recolta, iarna le-a surprins în Dobrogea. Aici au și rămas. Locuiesc în satele Geshanovo, Vladimirovo, etc.”
Drumurile Dobrogei au fost traversate de multe triburi și popoare – unii au ridicat fortărețe, alți distrugeau pe drumul lor; unii au arat și au semănat pământul, alții îl călcau în picioare și distrugeau fructele sale; unii au creat averi, alții le jefuiau. După ani de pace veneau ani de război, după bunăstare – ruine și mizerie.
Ultima mare migrație a fost în anul 1940. Fără război, dar pe aceiași drumuri, in nord-sud, în ambele direcții simultan.
Caracteristicile clădirilor
- destinație și funcțiuni
- construcție și materiale
- componente principale și detalii
- utilul și frumosul
În punctul precedent al prezentării am traversat repede 25 de secole, doar pentru obținerea unei imagini generale. În prealabil am menționat că mă voi concentra doar pe arhitectura din ultimele două decenii, până în mijlocul secolului ХХ.
În funcție de DESTINAȚIA, principalele grupuri de clădiri din perioada pe care o abordez sunt următoarele: rezidențiale, de producție, publice.
Variațiile clădirilor rezidențiale sunt determinate de locația acestora, numărul etajelor, numărul încăperilor, schema funcțională, construcția.
În locuințele vechi (le numit ”tradiționale”), vatra este centrul – ca funcțiune și ca compoziție. Vatra este sursa căldurii – pentru pregătirea mâncării și pentru supraviețuirea fizică, sursa de lumină în partea întunecată a zilei, vatra atrage în jurul său membri familiei și predispune la o apropiere spirituală.
Principalele elemente ale locuințelor tradiționale sunt:
- case (a``casă) , cu vatră și loc de apă – pentru gătit, luat masă, muncă gospodărească
- soba (cameră) – pentru înnoptarea musafirilor
- cămară – pentru produse, haine și inventar gospodăresc
- adăpost (chioșc, vestibul, tavan, saceac, sundurma, haet, cerdac) – acoperit, dar fără pereți care fac parte din locuința; este o trecere între interiorul casei și exterior, servește ca adăpost în fața intrării,și în cadrul acestuia are loc o mare parte din munca gospodărească, mai ales în timpul verii.
În casele marilor proprietari de terenuri și a marilor comercianți în timpul Renașterii apare o încăpere centrală – salon; precum și scări interioare în casele cu două etaje. În casele urbane, după Eliberarea de regulă se respectă modelele orașelor europene, dar diversitatea acestora este foarte mare – de la copiere directă a unor proiecte, la exemple excelente de încorporare a unor idei și forme ale patrimoniului.
Clădirile de producție sunt de trei feluri principale: agricole, meșteșugărești și industriale. Agricultura, creșterea animalelor și meșteșugurile sunt activități care datează din antichitate, iar fabricarea în uzine a apărut în Bulgaria în timpul Renașterii.
Cel mai mare este grupul clădirilor publice:
- un loc însemnat revine clădirilor de cult – biserici, capele, mănăstire; doar datorita flăcării care a ars în incinta acestora, bulgarii și-au păstrat credința creștină și nu a dispărut ca popor; merită atenție și clădirile altor popoare și religii, rămase pe pământurile noastre – au fost construite de meșteri talentați, inclusiv de bulgari.
- un loc nu mai puțin sacru pentru bulgarul este școala – este templul științei, iar ”știința este soare”; școala de chilie nu a avut propria sa clădire, dar școala cu clase este ceva diferit – o clădire amplasată în loc vizibil, înaltă, luminoasă și prietenoasă; liceele – de băieți sau de fete, sunt foarte impunătoare și riguroase.
- al treilea templu pentru bulgarul este casa de cultură; apare în mijlocul secolului XIX ca o organizație de cultură și educație; acestora se datorează creșterea bulgarilor de la sclavi ascultători la revoluționari și luptători pentru libertate;
Este uimitor faptul că în timpul Renașterii, biserici, școli și case de cultură au fost construite cu precădere cu fonduri publice – banii și munca populației. Aceste clădiri pot fi denumite pe merite clădiri ”publice”.
- la clădirile administrative am clasificat și clădirile organelor de guvernare (conace, iar după Eliberarea – municipii), poște, gări, cazarme, bănci;
- clădirile comerciale includ magazine mici ”diukiani”/magazine, cârcime, hanuri, hoteluri;
În funcție de CONSTRUCȚIA SA, clădirile în secolul XIX (construcții “tradiționale”) sunt șubrede sau masive.
Clădirile șubrede sunt cu un schelet de susținere de lemn și umplutură de miele împletite sau chirpici.
Cele masive au pereții de susținere zidiți – din piatră sau din chirpici.
De regulă temeliile sunt din zidărie de piatră. Podelele și tavanele sunt executate din paiante de lemn sau din grinzi tăiate.
Acoperișurile sunt din lemn, cu versanți și sunt acoperite cu țigle cu un singur jgheab. Plăcile din piatră pentru acoperire nu sunt caracteristice pentru Dobrogea.

Temei din zidărie de piatră Pereți din zidărie de piatră Schelet din lemn, umplutură - miele
casă din satul Brestnitsa, municipiul Tervel – construcție șubredă cu umplutură din chirpici
Construcția acoperișului de lemn, din grinzi oblice (țiglele sunt de la renovare mai târziu)
Construcția acoperișului din lemn Construcția acoperișului din lemn
Pe construcția din lemn – căptușeală cu scânduri (la fotografia din stângă) sau căptușeală din stufit (la fotografia din dreaptă)

PRINCIPALELE COMPONENTE ALE CLĂDIRII:
- temei, pereți, acoperiș
- scări, balustrade
- coșuri
- tâmplărie

DETALII:
- constructive
- decorative

MATERIALE și ARTICOLE, folosite la lucrările de construcții și decorare în construcțiile tradiționale:
- piatră – pentru temei și pereți de susținere
- cărămidă – pentru pereți de susținere și ca umplutură a pereților cu schelet din lemn
- chirpici – pentru pereți de susținere și ca umplutură a pereților cu schelet din lemn
- argilă – pentru umplutură, șape, tencuieli, cărămizi, țigle
- var – pentru amestecuri de îmbinare, pentru tencuieli, vopsele
- nisip – pentru amestecuri de construcții
- lemn – pentru stâlpi, grinzi, construcții de acoperișuri, scări, miele, căptușeli, tâmplărie
- fier – pentru elemente constructive și de legare, ferecătură, balustrade și grătare
- sticlă – pentru tâmplăria
- vopsele – cu precădere pe bază de var
- paie – pentru umplutură de ”armare” și de izolare a chirpiciului
- tulpini de stuf și floarea soarelui– pentru rogojini de izolare a tavanelor și acoperișurilor
- frânghie de cânepă – pentru etanșare

Construcție de susținere din lemn
Paiante din lemn de tavan
 
Construcția de susținere este compusă dintr-un stâlp, capitel, grindă și paiante.    
 
Ușă din lemn
Rozetă
Fereastră din lemn cu grătar de fier
 
                   
Buiandrug de lemn   
Prag de lemn
    
Streașină 
   Balustradă de lemn
 

Streașina este prelungită prin console suplimentare de lemn, țiglele sun ordonate pe o șapă din lut, sub care sunt ordonate crengi subțiri.

 
Trepte de piatră și scânduri de lemn
Scări de lemn
 

Comentarii: 0

Pentru a adăuga un comentariu, trebuie să va logati la contul dvs. Puteti face acest lucru prin