Patrimoniul arhitectural al Dobgorei de sud Partea 5a - Despre credinta si societatea. Edificii religioase

Edificii religioase:

• biserici
• moschee
• sinagogi
• mănăstiri
• capele

În anii 90 din secolul trecut, când a început “trecerea”, am văzut un film georgian (“Pocăință”), care s-a terminat cu întrebarea unei bătrâne: “Pentru ce este un drum, care nu duce la un templu ?”
Această întrebare m-a impresionat foarte mult. Atunci idea acceptată a fost că orice drum trebuie să conducă la viitorul luminos, iar templele sunt obiecte doar ale istoriei arhitecturii.
După aceia a căzut cortina și adevărul despre templul și multe alte adevăruri au fost cunoscute de toți.
Toate civilizațiile, în toate epocile, au avut ”locuri sfinte”. Zone naturale, formațiuni naturale ciudate, izvoare cu forță de vindecare – acolo, unde omul s-a confruntat cu evenimente necunoscute și a simțit influențe inexplicabile, au luat ființă temple păgânești. Despre arhitectură Creștină putem vorbi după recunoașterea Creștinismului ca o religie egală în secolul IV.
Credința este un motor puternic pentru dezvoltarea societăților. Credinței Creștine se datorează faptul că, cu această istorie a noastră, și acum există bulgari și Bulgaria. Lupta pentru independența bisericească în secolul XIX este dintre manifestările supreme ale Renașterii bulgare. Aceasta înregistrează succes în anul 1870, înaintea Eliberării naționale.
După ce am urmărit istoria în părțile anterioare ale prezentării, nu trebuie să ne surprindem de faptul că pe pământul nostru există temple ale diferitelor religii: Creștină (Ortodoxă și Catolică, Armeană), musulmană, iudaică. Clădirile acestora au trăsături comune, dar și diferențe. Totuși, aici întotdeauna a predominat populația cu credința Creștină Ortodoxă, respectiv templele ortodoxe sunt majoritare.
În funcție de locația și funcțiile de slujbe religioase, edificiile religioase sunt mănăstiri, parohiale, de cimitir, memoriale (mausolee), etc. Capelele sunt biserici mici nesfințite – sunt doar locuri de rugăciuni, dar în cadrul acestora nu se țin slujbe bisericești.
Referitor la compoziția arhitecturală se observă o mare varietate. Cele trei părți principale ale TEMPLULUI ORTODOX sunt: pronaos (pridvor, hol), naos (încăpere centrală) și altar. Ele sunt de diferite dimensiuni și forme, dar întotdeauna sunt subordonate cerințelor Canonului – principala lege bisericească. Între naosul și altarul există un perete despărțitor - iconostas, care se decorează bogat. Nișa altarului este semirotundă și întotdeauna este direcționată spre Est. Aici are loc cea mai importantă parte a slujbei și este accesibilă doar funcționarilor bisericii.
Principalele tipuri de clădiri bisericești sunt cu o singură navă, bazilicale și cu cupole. Cele mai mici biserici sunt cu o singură navă (cu naos cu o singură încăpere). Bazilicile sunt cu mai multe nave, cu acoperișuri cu versanți. Cel mai larg răspândite la noi sunt bazilicile cu trei nave. La ele naosul este divizat de-a lungul său în trei prin două rânduri de stâlpi interiori, partea de mijloc fiind mai înaltă decât cele laterale. Biserica cu plan în formă de cruce și cu cupolă este cu aripi scurți transversali și seamănă cu o cruce, iar centrul este acoperit cu cupolă. La clădirea centrală cu cupolă, planul în formă de cruce are laturile egale. Există și biserici rotunzi – rotonde.

Cu o singură navă Bazilică cu trei nave În formă de cruce cu cupolă Rotundă

Aceste tipuri principale au multe variații. Bisericile ortodoxe sunt cu o singură clopotniță – în clădirea centrală, lângă sau în afara clădirii centrale.
Construirea bisericii ortodoxe în așezările în timpul Renașterii a fost activitatea populației întregi și un motiv pentru încrederea în sine ridicată a populației bulgare. Fiecare a dăruit ce a stat în putința sa. Au angajat cei mai buni meșteri – constructori, pictori și sculptori. Nu știm numele multora, dar avem operele lor excelente.

Biserica “Sf. Gheorhe” din orașul Dobrich, construită în anul 1843, arsă în războiul Crimeii din 1854-1856, și reconstruită în anul 1864 de către meșteri necunoscuți. Fotografie din arhivă 

În plan – cu trei nave, construită din lemn, cele trei nave sunt sub un acoperiș comun cu două versanți. Planul, construcția și modelarea fațadelor, mai ales cornișă ondulată ca o cobiliță demonstrează influența meșterului Kolyo Ficheto.

Fotografie: Todor Kemilev

Pe acest loc, încă în anul 1783 a existat “o mică celulă", care s-a folosit în scopuri bisericești până în anul 1858. În 1859 a fost construită o clădire nouă, dar și această nu a fost insuficientă.
Construcția ultimei clădiri, pe care o vedem la fotografie, a început în anul 1905, pe același loc, după proiectul arh. Petko Momchilov – dintre cei mai buni arhitecți, absolvit Politehnica din Praga. După trei ani a avut loc prima Slujbă divină. Acum pe lângă biserica “Sf. Treime” există un centru spiritual și bucătărie socială.

                          

Biserica “Sf. Haralambie” din orașul Shabla 

                          

Biserica “Sf. Haralambie” din orașul Shabla a fost construită în anul 1909. Întreaga clădire este de piatră. Până în curând clopotnița a fost agățată pe pomul din stânga intrării. Acum se construiește o clopotniță.

 

 

Biserica “Sfântul martir Dimitrie” din satul Krushari

Fotografia de arhivă este din cartea lui Veselina Lamcheva, dedicată aniversării de 130 de ani a bisericii din satul Krushari, care a fost construită în anul 1883. Clădirea este cu o singură navă, bolta este susținută de arcuri din lemn, strânse cu dispozitive din fier de pretensionare. Tavanul și pereții sunt zugrăvite, dar o parte din frescele au fost deteriorate sau șterse. Clopotnița este în curtea din fața clădirii bisericii. În stângă, în spatele bisericii se vede primăria veche, iar în dreaptă, în afara cadrului, este școala veche. Cele trei clădiri au format centrul satului. În carte sunt prezentate multe date și documente interesante referitoare la istoria satului și populației sale.

Biserica “Sfântul martir Gheorghe Învingătorul” din satul Ezerets, municipiul Shabla

Clădirea este într-o condiție tragică, dar există proiect pentru restaurarea sa.
Din câte știu, bisericile din satul Obrochishte și Gurkovo, municipiul Balchik, sunt exact la fel ca cea din satul Ezerets, probabil au fost construite de aceiași meșteri. Dar, clădirile acestora sunt întreținute și funcționează.

 Biserica grecească din Dobrich

Biserica armeană “Sf. Ovanes” din Dobrich

Construită în anul 1830, arsă de două ori în timpul războiului Ruso-Turc, biserica a fost construită din nou în anul 1894, după proiectul unor arhitecți italieni.
Bineînțeles, acestea nu sunt toate bisericile creștine ortodoxe din Dobrogea de Sud. Lista este lungă, și probabil această temă poate și trebuie continuată.

Tekemoschee din orașul Dobrich

Cișmea pe peretele de est al Tekemoschee

Construită în a două jumătate a secolului XVII, acum moscheea este în curtea complexului etnografic.

Moschee din satul Lyaskovo, municipiul Dobrich

Fosta sinagoga din Dobrich

M-am surprins când am văzut moscheea din satul Liaskovo. Merită a fi restaurată.
Până în anul 1962 sala fostei sinagoge din Dobrich s-a folosit pentru repetiții ale corului ”Dobrudzhanski zvutsi” și producții ale școli muzicale locale pentru copii de pe lângă casa de cultură. După aceia s-a folosit și pentru repetiții ale corului de copii cu celebritate mondială al maestrului Zahari Mednikarov.
În cea ce privește MĂNĂSTIRILE, în județul Dobrich am descoperit date pentru o singură mănăstire – mănăstirea ”Sf. Ilie” din satul Alexandria, municipiul Krushari. Iată ce scrie despre această mănăstire autorul Lyuben Stanchev în anul 1936: “...Aici cândva a fost mănăstirea bulgară ”Sf. Ilie”. După invazia turcilor a fost jefuită și arsă. Mai târziu bulgarii cărora a fost impus Islamul au ridicat Teke-moscheea, care a supraviețuit până acum. O dovadă incontestabilă a acestei afirmații se bazează în circumstanța că și în zilele de azi această Teke-moschee este păstrată și respectată de către ”kazalbași”, care se mai numesc și ”alidrii” și care vin în fiecare an în ziua Sfântului Ilie, să facă aici rituale de sacrificii a unor animale denumite ”kurban”, cea ce nu este specific și nu se face de turcii obișnuiți … Pe de altă parte, populația bulgară, de asemenea și acum în ziua Sfântului Ilie se duce a înnopta în jurul mănăstirii pentru sănătate … .”
În această zonă este și un izvor, se crede că apa izvorului este vindecătoare. În anul 2004, cu ajutorul unor donații, acolo a fost construită o capelă “Sfântul proroc Ilie”.

Foarte aproape, lângă satul Botevo (municipiul Aksakovo, județul Varna) este mănăstirea ortodoxă “Sf. Marina”. Mănăstirea a luat ființă în mijlocul secolului XIX, de asemenea lângă un izvor cu apă vindecătoare. Acum este restaurată și extinsă, tot cu ajutorul unor donații.
Deja am spus că nu voi aborda tema cu mănăstirile în rocă de-a lungul râului Suha reka, lângă satele Balik și Onogur (municipiul Tervel) și Golesh (municipiul Kainardzha, județul Silistra). În primul rând, pentru ele datează de la o perioadă mult mai veche – sec. IV-VI (iar exemplele mele sunt de pe timpul Renașterii și până în zilele de azi), doi – ele nu sunt “construcții” în sensul larg al cuvântului: temei - pereți-acoperiș (din cauza cărui fapt importanța acestora nu scade în nici un caz ), și trei – din păcate încă nu le-am văzut.