Patrimoniul arhitectural al Dobgorei de sud Partea 5b - Despre credinta si societatea. Clădiri publice.

Clădiri publice:

• școli, case de cultură
• conace, poște, gări, bănci, spitale, cazarme
• clădiri comerciale, hanuri, hoteluri, băi

Istoria CLĂDIRILOR ȘCOLILOR din Dobrogea începe în timpul Renașterii.
Până în anul 1850 în Bulgaria au existat școli de chilie – într-o singură cameră, de obicei pe lângă biserica, copii au învățat citit și scris, precum și psalme bisericești. După anul 1850 au apărut școlile cu clase. În anul 1859 în Cartierul bulgar de Sus al Hadzhioglu Pazardzhik a fost construită prima clădire – cu două săli de clasă și o cameră pentru biroul și locuința profesorului. În jurul anului 1870 o asemenea clădire a fost construită și în cartierul de Jos, lângă biserica “Sf. Gheorghe”. La început la școala au mers doar băieți. În 1870 s-a format prima clasă pentru fete în școala din Cartierul de Jos.
După Eliberarea aproape orice așezare a avut clădire pentru școală.

 
Fotografii din arhivă (din cartea lui Veselina Malcheva referitoare la biserica “Sf. Dimitrie din satul Krushari)

Școala din satul Armutlii (Krushari) a fost construită în anul 1892. Clădirile școlilor din satul Azaplar (Polk.Dyakovo), satul Dobrin și satul Krasen sunt aproape identice în cea ce privește planul și fațada acestora.

Școala din satul Krasen, municipiul General Toshevo

În satul Krasen a existat școală încă în anul 1865. În perioada 1907-1912 aici a fost profesor Iordan Iovkov. Împreuna cu Lovcho Stoyanov a fondat gimnaziul din sat și a participat în inițiativa pentru construirea clădirii din fotografia mai sus. În această clădire acum se află colecția muzeistică a satului.
În anul 1882 (1884) în Dobrich deja a existat și Școala agricolă, situată într-o clădire nouă individuală – prima clădire, care a fost construită după Eliberarea. În anul 1897 s-a construit încă una - școala de fete, cu patru camere mari.
După 1913, toate școlile bulgare din Dobrogea de Sud au fost închise, cu excepția de patru școli – câte o școală în Dobrich, Silistra, Balchik și Kavarna.
Abia în 1930 în Bazardzhik (Dobrich) a fost construită o clădire nouă destinată unei școli bulgare (Liceul Bulgar) – “Stefan Karadzha”. Proiectantul, arhitect Momov a trebuit să se conformeze formei neobișnuite a parcelei. S-a descurcat foarte bine, elaborând planul sub forma literei ”M” – parcă a semnat. Pe etajul întâi au fost clasele I-III, iar pe etajul doi – liceul.

 

Școala bulgară “Stefan Karadzha” (Liceul Bulgar) din orașul Dobrich – vedere dinspre Nord. Fotografia este de la coperta “Pagini de la activitatea educațională din Dobrich” lui Liuben Beshkov.

Școala s-a aflat în triunghiul între bul. ”Dobrogea”, str.”D. Spisarevski” și str. “М. Kusevich”. În anii 60 din secolul ХХ a fost Școala medie tehnică de mecanică, iar după 1971 – Școala medie tehnică de autotransport ”Iurii Gagarin”. Fațada din partea bulevardului a fost foarte impresionantă. În urma cu în jur de zece ani școala a fost demolată.
În anul 1930 în Dobrich a fost construită și prima clădire individuală pentru grădiniță – conformată tuturor cerințelor igienice de atunci, cu camere înalte răsărite și terasă pe etajul doi. Arhitectura este în spiritul timpului – rațională. A avut și o mare curte cu verdeață – în Est, unde acum este placa memorială în fața Casei-monument al scriitorului ”Iordan Iovkov”. Multe copii au crescut în această casă.

  

Prima grădiniță din orașul Dobrich, înaintea trecerii. 

 

Aceeași clădire – acum club ”Bacardi”.

Ultima fotografie a fost făcută când pe strada nu erau mașini. De obicei aici circulația mașinilor este foarte intensivă și este zgomotos. Astăzi acest loc nu este un loc potrivit pentru grădiniță și noua destinație a clădirii este adecvată.
Este bine cunoscut faptul că CASA DE CULTURĂ bulgară este un eveniment unic. După prima casa de cultură din Dobrogea (în Tulcea, anul 1861), se observă apariția intensivă a acestora:
1870 – Casa de cultură “Educație” (acum – “Iordan Iovkov) din Hadzhioglu Pazardzhik
- Casa de cultură “Consimțământ și progres” din Balchik
1890 – casa de cultură “Consimțământ” din Kavarna
1893 – casa de cultură “Autodezvoltare” (acum – “Dimitar Donchev – Medicul) în Kurtbunar (Tervel)
Acestea au fost primele focare de literatură și cultură din Dobrogea de Sud.
Sunt disponibile puține date cu privire la baza materială a acestora de atunci.
În perioada guvernării române activitatea acestora a fost încetată, iar cărțile – distruse.
După anul 1940 activitatea caselor de cultură s-a reluat și atunci a început construcția unor clădiri individuale. Majoritatea caselor de cultură au fost construite în a două jumătate a secolului trecut. Funcțiunile lor s-au lărgit și pe lângă activitatea principală – biblioteca, au fost adăugate diferite grupuri de încăperi noi. Există exemple excelente pentru arhitectura clădirilor caselor de cultură de atunci. În plus – acestea funcționează. Tradiția este vie.
De la CLĂDIRILE ADMINISTRATIVE înainte de Eliberarea este păstrat conacul din orașul Balchik. Timp de peste o sută de ani (până la mutarea administrației municipale în noua clădire de pe piața), clădirea a fost sediul guvernării municipale.

Centrul orașului Balchik în anii 60 din secolul trecut.

Clădirea albă din dreaptă este fostul conac. Este cu două etaje, plan simetric, cu colonadă și spațiu acoperit în fața intrării.
Imediat după Eliberare a apărut necesitatea de o clădire pentru primăria în fiecare sat. Astfel a fost repetat același proiect. Iată primăriile din satul Krushari (Armutlii) și satul Krasen. Prima fotografie este din anul 1927, a două – din anul 2005, dar se vede clar că ambele clădiri sunt absolut identice. Diferența este că clădirea din satul Krasen este întreținută și nu se distruge (fotografia de mai jos).

Primăria din satul Krushari, construită în anul 1898

Primăria veche din satul Krasen (fot.2005) 

Primăria veche din satul Krushari - 2014. 

Dintre primele clădiri publice din Dobrich după Eliberarea este clădirea Municipiului. Proiectul este din anul 1890, originalul este păstrat în Arhiva județeană. Planul este simetric, în forma de ”П”, intrarea este retrasă spre interior, în nișa între cele două aripi laterale, iar vizavi sunt scările cu trei laturi. Cele două etaje au repartizare identică cu un hol bilateral longitudinal. Soclul este din piatră, pereții – din cărămizi, acoperișul este cu versanți și construcție din lemn. Tencuiala primului etaj imită zidărie de piatră.

Clădire publică din orașul Dobrich – proiect din anul 1890

Fotografie din arhivă din anii 40, secolul

De la numărul ferestrelor din mijloc este clar că în timpul construcției clădirea a fost prelungită. Mai târziu a fost supraconstruită (în Nord, fără a se afecta fațada principală), reconstruită și renovată de mai multe ori. Nu este complet autentică, dar se folosește și azi – fără schimbarea destinației. Acum în această clădire este Municipiul Dobrichka – cel mai mare municipiul din Bulgaria după suprafață, cu 68 de sate (Municipiul Dobrich include doar orașul).
Înaintea anului 1927, în Dobrich a existat o CLĂDIRE JUDECĂTOREASCĂ – cu două etaje și acoperiș cu mansardă. Clădirea este deteriorată, probabil într-un incendiu. Am văzut o copie – fațadă, parte din proiect pentru restaurarea clădirii, cu inscripție: “Ing. Zografov, 1927” (despre acesta menționăm mai departe). Nu am putut stabili locația acestei clădiri, nu o pot recunoaște printre cele păstrate.
În anii 1933-1935, după proiectul unor arhitecți italieni și români, a fost construit un nou palat al justiției (tribunal). Tribunalul are o configurație complexă, este compus din cinci aripi, cu trei curți interioare (dintre care una este acoperită). Această clădire este cea mai mare după suprafață și volum în comparație cu restul clădirilor din perioada până în anul 1940. Clădirea închide piața ”Democrație” din Est, iar aripa sa de Nord formează silueta pieței ”Nezavisimost”, cea de Sud – a străzii ”Bulgaria”.

Fostul Palat al Justiției – situație

Fațade

Palatul Justiției, Consiliul județean (până în anul 1959), sediul și al altor organe de stat și de partid, bibliotecă, iar din anul 1982 – Galerie de artă din Dobrich. Un monument arhitectural-de construcții, care împreună cu biblioteca regională de vizavi și teatrul dramatic din dreaptă formează centrul cultural al orașului.

OBIECTIVELE COMERCIALE din Dobrich înainte și acum, sunt concentrate pe strada ”25 septembrie”, în partea sa dinspre parcul central, prin piața ”Trakiyski”, până la podul de pe râpă.

 
Str. ”25 septembrie” (din față) cu clădirea comercială din colț.

Pe diagonala intersecției, vizavi de clădirea pe colț este intrarea parcului orășean.
Acum de aici începe zona pietonală în direcția Nord-Sud.

Str.”25 septembrie”

Același loc acum

În partea această – de la parcul orășenesc până la casa de cultură, strada și-a păstrat lățimea, iar construirea este doar până la 4 etaje.

Baia orășeană din orașul Dobrich, construită în anul 1902

Acum – fără baia

Strada ”25 septembrie” continua în stângă lângă baia. În îndepărtare se poate vedea turnul cu ceas (al doilea, în locul turnului cu balustrada din lemn pe balcon).
Și pe strada din dreapta băii au fost magazine și ateliere meșteșugărești. Ambele străzi duc la piața.
Baia cu pereții de un metru a fost demolată cu mari eforturi. În celelalte orașe băile au fost reconstruite pentru alte scopuri.

 
De la stângă băii orășene începea strada ”Vasil Kolarov” (până în anul 1940 – “Regina Elizabeta”, acum str. ”Bulgaria”). De aici începe zona pietonală în direcție Est-Vest. Vizavi este hotel ”Moskva” (înainte hotel ”Regal”, acum nu știu ce este, dar condiția clădirii este deplorabilă).

Acum – fără turnul și magazinele vechi 

Turnul cu ceas și magazinele de pe strada ”25 septembrie” – vedere dinspre nord spre sud.
Și turnul a rezistat mult, dar în sfârșit s-a prăbușit.

Piața cu poșta și magazine din orașul Dobrich

Noua piața este mult mai mare

A venit și rândul HANURILOR. Suntem într-un oraș cu denumirea de Pazardzhik, cu piețe și târguri, nu se poate fără ele.
Înaintea Eliberării în Dobrich au existat în jur de 15 hanuri, în jurul anului 1940 numărul acestora s-a redus la jumătate. Au fost situate lângă drumurile de la est, nord și vest, și purtau denumirea proprietarului său- Aptaramanovia, Armutliyski, Durmushliyski, Dobromirski, Dubraliyski, Trakiyski, Chamurliyski, și fiecare han primea călători din satul familiei. Prin urmare, a existat o raionare. În hanurile se ofereau diferite tipuri de servicii - mâncare (pentru cei săraci – gratuită), cameră de înnoptat cu mobilarea necesară și sobă în timpul iernii, fân pentru caii. În jurul acestora se dezvoltau meșteșuguri și comerț - tot legate de deservirea călătorilor (după date colectate de către Veselina Macheva și Anka Peneva).
Nici unul din aceste hanuri nu s-a păstrat. Dar și în zilele de azi, locurile în care se aflau aceste hanuri reprezintă un reper când cineva trebuie îndrumat pe străzile noi.

Hanul lui Karaivan din orașul Dobrich Pictor: Ianko Atanasov

Hanul lui Karaivan s-a aflat în locul în care este casa-monument (muzeul de literatură) “Iordan Iovkov”.
Undeva în jurul orașului Dobrich, nu se știe unde exact, a fost hanul legendar Antimovski han. Nu cred că cineva ar auzi de acest han dacă nu era scriitorul Iovkov să ne povestească despre istoriile ptrecute acolo.