Patrimoniul arhitectural al Dobgorei de sud Partea 6 - Despre creatorii şi sponsorii

Proiectați și executanți:
- meșterii autodidacți
- cei educați – arhitecți și ingineri
Până la Eliberarea tradiția în construcții s-a transmis direct de la o persoană la altă.
Numele meșterilor – zidari, dulgheri, fierari, pictori – rareori au fost înregistrate. Pentru a afla câte ceva despre ei, trebuie să apelăm la legende, cântece și amintiri. Cu toate acestea, imaginea colectivă a constructorului și pictorului din trecut combină intuiție, sens, cunoștințe, experiență, dexteritate și modestie, pe care nu le putem nega și pe care admirăm.
Kozma Blazgenov din școala de pictură din Debar a desenat biserica “Sf. Gheorghe” din Dobrich, care a fost reconstruită în anul 1864. Icoanele în cadrul bisericii sunt desenate de către Nedko Todorovich din Zheravna, Haralambi Todorov din Pirdop și Nikolay Vasilev din Shumen.
Am întâlnit numele meșterului Ivan Botiov din satul Gostilnitsa, regiunea Gabrovo. În anul 1870 acesta a construit casa lui Kostadin Kadiiski în satul Malko Chamurlii (astăzi Malka Smolnitsa). Stăpânul a avut multe copii, iar proiectul l-a inventat singur.
Domnul Zheliazkov – autorul icoanelor din biserca ”Sf. Treime” din Dobrich – a fost din Dobrogea.
La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX situația s-a schimbat. Există documente care evidențiază cine, ce și unde a lucrat. Iată numele câtorva străini și bulgari, care au absolvit educația sa în alte țări, legate de construcțiile din regiunea noastră:
- arh. Petko Momchilov (1864-1923) – a proiectat biserica ”Sf. Treime” din Dobrich. Acesta a fost născut în Gorma Oriahovitsa, absolvit în Praga, a ocupat funcții de conducere în administrația de stat la noi, proiectant al unui număr mare de clădiri publice și civile din întreagă țară, printre care: Liceul pentru fere din Varna (acum Muzeu arheologic), Palatul sinodal din Sofia, Băile minerale municipale din Sofia și multe altele.
- arh. Nikola Lazarov (1870-1942) – proiectant al bisericii din satul Balgarovo, regiunea Balchik. Acesta a fost născut în Karlovo, a absolvit educația sa în Paris, are o biografie profesională extrem de bogată: aripa de est a Palatului Regal, Clubul militar din Sofia (cu arh. Grunanger), Teatru-Variete (Teatrul dramatic) din Varna și multe altele.
- arh. Emil Giunesh – în anul 1925 a elaborat proiectul arhitectural al castelului din Balchik, după schițele pictorului Alexandro Sotmari;
- arh. Alexandar Momov – proiectant al Școlii bulgare din orașul Dobrich, anul 1930.
- arhitecți italieni și români, care au proiectat în anii 1933-1935 Palatul Justiției (acum Galeria de artă) din orașul Dobrich, unul dintre care a fost arh. Horis Maiko.
- ing. arh. Simeon Zografov (1874-1949) – născut în orașul Veles, descendent de pictori și constructori din Debar, acesta a absolvit facultatea de fizică și matematică din Școala superioară din Sofia, iar după aceia - Politehnica din Bruxelles, cu specialitatea “construcții de drumuri și poduri”. Ca inginer de zonă din Varnă,de la anul 1906 a lucrat pentru renovarea și construirea de drumuri în Dobrogea, pentru câteva ani a ocupat aceiași funcție și în Bazardzhik (Dobrich). În perioada 1921-1922г a fost vice-primar al orașului, iar în 1928 a întocmit un program tehnic de urbanizare cu durată de șase ani, bazat pe idei contemporane de urbanizare, comunicații, alimentare cu apă, electrificare și igienă, dar conformate cu condițiile locale și cu posibilitățile financiare ale municipiului. Membru al consiliului școlar de la 1919 până la 1932, președinte al Societății culturale bulgare (BKO) de la anul 1932, ing. Zografov a fost un activist neobosit în activitatea educațională în școlile bulgare, în condițiile dominării totale și politicii de asimilare a populației bulgare de către administrația română. După toate acestea avea timp și de a proiecta, și de a construi – nu doar drumuri și poduri (podul din Varna), dar și tot felul de clădiri – case, școli, mori, fabrici de ulei și altele în Dobrich, Silistra, Balchik și Kavarna. satul Zograf din municipiul General Toshevo poartă numele său – în semn de gratitudine pentru drumul construit lângă sat.

      
ing. Simeon Zografov

Iată ce scrie despre acesta în ziarul “Dobrudzhanski kurier” (nr. 2 din anul 09.11.1932): ”... Direct în toate manifestările sale, întotdeauna conștient despre faptul că misiunea persoanei publice nu este un capriciu sau o activitate individuală, ci o datorie, care îi este încredințată de colectivitatea, Zografov întotdeauna a acționat în deplină armonie cu cea ce pare o ficțiune pentru urmașii săi contemporani: moralul ....” Au existat asemenea personalități.
- arh. Vokar – autor al monumentului rus din Dobrich.
- arh. Maximilian – în anii 1927-1928 a proiectat clădirea spitalului cu două etaje și cu două secții din Dobrich.
- prof. Sfințescu – în anul 1936 i a fost atribuit planul de urbanizare al orașului Dobrich.
- arh. Gancho Ivanov (1893-1977) – născut în satul Ilanlak (Irechek), regiunea Kavarna, în familia unui proprietar mare de terenuri. A refuzat moștenirea tatălui său pentru a pleca în Munchen, unde a absolvit arhitectură. În anul 1915 s-a angajat în Burgas, după care s-a mutat în Constanța, unde a creat proiecte pentru multe clădiri publice și civile, inclusiv a unor clădiri din București. În anul 1940 s-a stabilit în Dobrich, iar în 1944 a fost condamnat după motive politice și a fost reținut în închisoare pentru un an. După aceia a proiectat reconstruirea cinematografului ”Modern” în teatru, mai târziu a fost arhitectul-șef al orașului.

           Pictor: Nikola Tahtunov 
arh. Gancho Ivanov                         Orașul veche Dobrich (cu cinematograf “Modern”, după 1944 –                                                                                                  teatru municipal)
- arh. Dimo Serbezov – în anul 1941 i-a fost atribuit planul de urbanizare a orașului Dobrich.
- arh. Dr. Vasil Bachvarov (1896-1964) – născut în satul Medven, regiunea Kotlen. tatăl său, Dimo Bachvarov, a fost primul primar al satului Medven după Eliberarea, iar unchiul său, Stoian Bachvarov, a avut un grup teatral în Varna. În anul 1918, Vasil a intrat în acest grup, după aceia a studiat tehnică în București, iar după aceia s-a angajat în Dobrich. În anul 1928 el însăși a creat un grup teatral în Dobrich, iar în 1929-1934 a studiat arhitectură în Italia, a absolvit în Florența și a susținut disertație pe tema “Construcție și exploatare a băilor minerale din Italia”. Până în anul 1939 s-a stabilit în Pernik, pentru că autoritățile române din Dobrogea nu-i acordau un loc de muncă. S-a întors în Dobrich după anul 1940, iar în 1941 a fost inginerul de zonă. A proiectat și construit pe teritoriul regiunii locuințe, școli și case de cultură.

arh.Vasil Bachvarov arh. Ivan Ivanov

- arh. Ivan Ivoanov (1911-1953) – născut în Dobrich, a absolvit în Drezden arhitectură și inginerie. Și-a deschis un birou de lucrări de construcții în Dobrich și a proiectat casele lor Angel Gospodinov, Dr. Semov (în locul casei sale este Sala cu oglinzi), Atanas Kiselkov, familiei Damianovi, etc. Presupun că în anul 1934 el a fost casierul Universității populare bulgare (înființată în 1929). În lista cu temele lecțiilor se regăsesc și unele precum - “Arhitectură contemporană”, dar nu este clar cine a fost lectorul (arh. Ivanov, arh. Handzhiev sau o altă persoană). După 1944, arh. Ivanov a lucrat în Ministerul agriculturii și a fost responsabil pentru construirea de DZS din Bulgaria de nord. A inițiat începutul Organizației de construcții din Dobrich.
- arh. Velislav Handzhiev (1904-1990) - născut în satul Goren izvor (Musubei), în anul 1923 a început studiile sale de arhitectură la București, pe care le-a continuat în Torino, unde a absolvit. A primit ofertă de loc de muncă în Libia, pe care a refuzat-o și s-a întors în Dobrich în anul 1931. A fost invitat de un arhitect italian și a participat la construirea Palatului de justiție (acum galerie de artă) și la finalizarea castelului din Balchik. Are proiecte realizate de clădiri rezidențiale în Dobrich și Balchik, a lucrat puțin timp și în Kiustendzha. În 1939 din nou a refuzat o ofertă de muncă profitabilă – la palatul regal din București și din nou s-a întors în Dobrich. Are publicații în ziarele locale pe teme de arhitectură și artă – antice și contemporane. A fost conductor al noilor idei de arhitectură și de materiale de construcții și le-a aplicat în practica sa. De la 1949 la 1964 a fost arhitect-șef și conducător al departamentului “Arhitectură și urbanizare”, simultan a fost proiectant și executant al parcului orășean și al piscinei. A fost cel mai bătrân membru al Societății județene SAB și a continuat a proiecta – aproape până la decesul său.
Am dat peste un fapt interesant: în prima jumătate a secolului trecut în Dobrich a existat și o femeie – arhitect cu numele exotic Malta. Din păcate, nu sunt cunoscute mai multe detalii despre ea.
Știu că lista prezentată este foarte scurtă. Ea poate fi completată cu numele multor artiști vrednici. Indiferent dacă au fost bulgari sau străini, au avut cultura generală și profesională. au fost novatori și entuziaști, dedicat în munca lor pentru beneficiul oamenilor din această regiune.

Sponsori:
- educatorii
- sponsorii
- întreprinzătorii
- conductorii
- funcționarii
În diferite surse de informație au găsit numele următoarelor persoane:
- Koiu Raichev – un proprietar bogat din Balchik, inițiator pentru construirea bisericii ”Sf. Nicolae” din oraș în anii 1840-1845;
- Ivan Karshovski – revoluționar renașterist, profesor în Dobrich în anii 1858-1859.
- Ivan h.Valkov – cel mai bogat comerciant bulgar – manufacturist în Dobrich, participant la ședințele cu privire la reglementarea problemei bisericești bulgare în anul 1861 din Tsarigrad;
- administratorul regiunii tefik efendi – în timpul său a fost construit primul spital din Dobrich în anul 1866, au fost construite multe magazine mici și cișmele de piatră, străzile – pavate cu piatră spartă, piața – iluminată cu lanterne, iar turnul cu ceas – renovat;
- Kalcho Bobchevski – profesor în Dobrich în perioada 1870-1873;
- preotul Pavel Atanasov din satul Paskalevo – profesor și educator, inițiator pentru construirea clădiri școlii din sat;
- S. G. Emanuilidi – arhitect orășean în Dobrich în 1899;
- econom Alexandar Tonkov – președinte al conducerii bisericii ”Sf. Treime” din orașul Dobrich;
- Raiko Tsonchev din Dobrich – în anul 1906 a lăsat moștenire 30000 de leva de aur pentru construirea școlii, și 5000 de leva de aur pentru biserica “Sf. Treime”
- comerciantul bogat Osman – la începutul secolului ХХ construiește moschee în orașul Dobrich – moschee Osman;
- Lovcho Stoianov, împreuna cu Iordan Iovkov – în jurul anului 1910 a înființat liceul din satul Krasen, unde Iovkov a fost profesor;
- Tasho Tashev (1864-1925) – primar al orașului Dobrich de la 1900 până la 1902, când a fost construit monumentul-osuar, dedicat generalului Zimmerman. În 1912 a construit două clădiri, una lângă altă: clădire rezidențială și cinematograf, cu legătură directă de la locuința la loja familiei din cinematograf (reconstruită mai târziu în ”Teatru modern”)
- Petar Gabe (1857-1927) – agricultor, persoană publică, publicist. S-a stabilit la sfârșitul anului 1884 în Dobrogea, s-a îndrăgostit în Dobrogea și a început să trăiască cu durerile și suferințele sale, sa devotat prosperității sale. Acesta a insistat activ a se construi cale ferată de la Devnia până la Dobrich, pentru a se ușura exportul de cereale din județ. Faptul că în anul 1910 linia a fost deschisă s-a datorat în mare măsură lui.
- E. Vitter – inginer orășean în Dobrich în anii 1911-1912.
Printre eroii lui Iordan Iovkov, în povestea “Ultima bucurie”, există și un inginer orășean: “... De fapt, iubirea lui Liutskan a fost partea inversă a unei alte iubiri adevărate și serioase. Pentru că nu era secret pentru nimeni că inginerul tânăr a fost îndrăgostit în Tsvetana, dar cine știe de ce nu reușea măcar cât se așteptau el și ceilalți. Și acum este păstrat un document de la această istorie. Inginerul atunci lucra pentru planul general de urbanizare al orașului. Și când totul a fost gată și trebuia puse denumirile străzilor, a schimbat încăpățânat proiectul oficial: strada, pe care locuia Tsvetana a numit-o pe numele ei. Mult mai târziu de timpul la care se referă povestea mea și când romanul inginerului a ajuns la un sfârșit diferit, a trebuit să execut planul elaborat de acesta. Infracțiunea a fost descoperită, dar istoria a fost interesantă pentru întreg orașul cândva, pentru că toți respectau sentimentele inginerului, și nu au șters nouă denumire a străzii. Și acum strada poartă această denumire, care pare ciudată străinilor: ”Tsvetana ....”
Lista persoanelor, care au acordat ajutor poate fi prelungită. Indiferent de vârsta, naționalitate și stare socială, fiecare în funcție de posibilitățile sale, a lăsat urmă pe pământul sau în conștiința oamenilor din Dobrogea.